pentru că mereu avem nevoie de începuturi noi, fără să ne gândim că se vor termina.
pentru că fiecare zi e ca un început de viaţă
pentru că uneori simţi nevoia să scrii doar ca să te simţi
pentru că nu ar trebui să ne privăm de ce ne place şi ne face fericiţi
pentru că am descoperit că, surprinzător, îmi place să scriu. mai fragil, poate şi mai ezitant, ca un copil care învaţă să meargă
2 raspunsuri Până acum ↓
deialaza // 16 noiembrie, 07 la 11:02 am
si pentru ca sunt eu trista?? n-ai mai trecut deloc pe la blogu meu….
bine, poate u nu scriu atat de fain ca mine, dar uneori simt, eu cel putin, ca citindu-ti ce scrii aici, reusesc sa mai tin legatura cu trecutul, atunci cand stateam de vorba mult si despre muulte… cand puteam, cand aveam timp, cand nu trebuia sa consumam minute pe telefon.. cand….. cand… cand…..
chiar ma gandeam sa reinstitui scrisorile…ca imi cam liosesc… dar apoi mi-am dat seama… unde ti-o trimit? in bucuresti, prima pe stanga?!?!?
(
unde esti, copilarie, cu …. bucuriile tale???
si.. unde esti tu????
ailesdeplomb // 15 august, 08 la 12:11 am
Începuturile sunt grele, pentru că lasă în urmă un sfârşit. Un sfârşit poate dureros. Un sfârşit la a cărui desăvârşire poate nu am fi vrut să asistăm.
Paşii tăi se imprimă adânc în cuvinte şi lasă în urma lor un maldăr de semnificații. Te citesc cu drag.
O noapte plăcută să ai.