luna trecută mi-a fost dat să înțeleg că intențiile bune ale altora, chiar și prieteni, pot să te ducă spre un fel de iad..al gândurilor. și că nimeni nu știe mai bine decât mine ce simt și ce vreau. și sfaturile celorlalți..cerute sau nu, sunt date de ei pentru că le ajută poate lor în primul rând. așa că, ajung încet încet la liniștea și echilibrul pe care le-am avut până acum o lună. și la încrederea aia în orice va veni. e greu să nu te lași dus de pe „drumul” ăla pe care crezi și simți că îl ai. mai ales când persoanele care te sfătuiesc de bine îți sunt prieteni. probabil că așa ți se testează puterea și încrederea. mi-am dat seama cât de puțini oameni pot fi acolo pentru tine, indiferent de ce decizii iei și indiferent dacă le-ai ascultat sfatul sau nu. și m-am gândit și la mine. eu oare de câte ori am sprijinit necondiționat? eu cât de bună prietenă am fost?
furtună emoțională
7 octombrie, 11
