distanţe

Mă priveşti dintr-o poză şi mă întrebi ce vreau, ce îmi doresc. Şi-mi spui să nu mai strâng atâtea regrete, chiar dacă rimează cu egrete. N-aş fi putut fi mai bună de atât, pentru că deja sunt perfectă pentru tine. “Sunt mândră de tine!”, îmi spui, “de câte ai reuşit, că nu ai mers cu nici o cârjă, că întotdeauna te-ai străduit să fii mai bună şi, poate tocmai de asta, ţi-a ieşit întotdeauna. Alegerile tale sunt cele mai bune pentru tine, tocmai pentru că sunt ale tale şi ai început să alegi, nu numai să primeşti tot ce vine spre tine. Ai început să cerni.  Să ai grijă de tine, aşa cum te-am rugat! Pentru că eu nu mai sunt ca să îţi dau sfaturi sau ca să te ascult pur şi simplu, când îmi povesteai de un vis urât, când plângeai din cauza vreunui băiat uscat la suflet, sau când voiai să-mi povesteşti câte frumuseţi ai văzut.  Nu mai sunt, dar veghez. Aşa cum ţi-am spus : prietenă şi înger păzitor, mama.”