S: “Iubirea e un sentiment mult prea frumos, ca să îl ţii pe perfuzii.”
M.A.:”Şi dacă, până la urmă, nu există, aşa cum cred budhiştii, alte vieţi după asta, sau nici măcar viaţa de apoi? Dacă asta e SINGURA viaţă, singura noastră şansă? Dacă am deveni conştienţi de ea, am mai suferi pentru nimicuri? Ne-am mai ocupa timpul cu frustrări, ironii, răzbunări? I-am mai lăsa pe alţii să ne trăiască viaţa?”
1 răspuns Până acum ↓
miroir // 9 octombrie, 09 la 11:59 pm
Se întâmplă uneori să vrei să lupţi cu timpul… Se întâmplă câteodată, mai rar, să reuşeşti…
E greu să spargi sinceritatea în clipe. Şi cu atât mai greu s-o închizi în cuvinte. Şi asta am învăţat-o azi.
A fost odată un om… doi oameni… o iubire şi mii de reluări, sute de variaţiuni, zeci de motive… Puţine regăsiri…
Dacă ţi-aş spune mâine, de exemplu, că am nevoie de tine, oare ce mi-ai răspunde? M-ai acuza în numele întregului Adevăr din lume şi n-ai vrea să mă priveşti în ochi. Ca nu cumva să-mi vezi lacrimile… Ţi-ai întoarce apoi privirea spre imensul ocean de rutină din jur şi ai încerca să uiţi… Deşi singurul adevăr care poate ucide singurătatea este iubirea.
Nu ştiu în ce colţ de nelinişte te-am pierdut. Nici de ce ne desparte un hotar de teamă. Ştiu doar că eu sunt aici, iar tu dincolo…
Câteodată obosesc şi mi-e teamă să nu ne trezim străini într-o lume străină.
Nu-ţi cer nimic altceva pentru fericire decât un strop de sinceritate şi să fim alături când vom reuşi sa dăm îngerilor lecţii de zbor,… deşi ei au aripi şi noi nu.
S-a făcut târziu… Noaptea nu se lasă niciodată aşteptată. Încerc să mă conving că noaptea nu e altceva decât un nou început pentru vise… Şi visez…. Eu aici, tu dincolo, sperând că poate odată ne vom întâlni la hotarul viselor noastre….
Noapte bună, norişor!