cascabel

Azi am avut cerceii clopoţei (cei care cântă la fiecare mişcare, aşa că nu pot să vin din spatele tău ca să îţi aşez mâinile pe ochi delicat şi să te surprind, pentru că mă dau mereu de gol), a plouat stănescian (şi eu am stat desculţă) şi am revăzut “Hable con ella” (cu un omuleţ. e drăguţ tare să revezi anumite filme cu altcineva, cel care îţi este aproape în momentul acela, nu ştiu cum, în ce mod şi de ce, dar nu mă întreb, prea des, asta. e ca şi cum ai vedea cu  ochii lui anumite scene, personaje, dar şi omul de lângă tine, priveşti în funcţie de grimasele lui, de sticliri).

Clopoţelul ăsta e un pic obosit, dar mai vrea! Somn uşor!