Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încît seara
cînd stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adîncii, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste şesuri,
acoperind pămîntul
c-o mare de-ntuneric.
lumina mea.


0 responses Până acum ↓
Nu exista comentarii... inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.