De câteva zile am impresia că trăiesc într-o altă lume, în regatul copacilor. de câte ori ies din casă, mă întâmpină o pleiadă întreagă de copaci, care mai de care mai dantelaţi, care-şi întind spre mine degetele fantomatice şi protectoare. când trec pe sub ei, parcă sunt într-un templu. atât de deşi că nu lasă nimic să se vadă, se dau la o parte ca o perdea cusută de milioane de fluturi dintr-o pulbere la fel de fină ca şi puful acestor înaripate delicate. sau poate că norii, generoşii, şi-au tăiat din albul lor infinit pentru a-i împodobi. trăiesc într-un basm!
