Cel mai singur te simţi când vezi ceva frumos, ceva care-ţi încântă ochiul şi, mai ales, sufletul şi nu e nimeni lângă tine cu care să-mpărtăşeşti asta.
Şi atunci, dintr-o dată, mi-am dat seama că toată viaţa mea m-am angajat în relaţii şi prietenii imposibile, că aproape toţi cei care vor să-mi fie sau mi-au fost apropiaţi, nu mă cunosc absolut deloc şi că în tot acest timp cât s-a scurs din viaţa mea am încercat să susţin prietenii şchioape, fără şanse de izbândă. Dacă mă uit în urmă, toate sunt croite parcă după acelaşi scenariu şi toţi sunt o apă şi-un pământ. Poate că dezinteresul afişat de ei uneori ar trebui adoptat definitiv.
Orice om este dator să aibă grijă de sufletul lui.
