ce tineri si frumosi eram! mai ales eu!!! (bine, numai eu ma vad in poza. 
) si dansam pe melodia de mai jos. ca intotdeauna, cu maaaare placere. oare tu unde erai? ce-ti trecea prin minte si prin suflet? tin minte ca a fost unul din putinele revelioane reusite, am dansat toata noaptea si simteam ca lumea e a mea, cum numai cand esti tanar poti. bine, nici acum nu oi fi baba, dar simt ca am imbatranit cu mai mult de 3 ani. se pare ca unii oameni, cand pleaca, iau cu ei mai mult decat niste carti si haine. sau poate nu ar fi trebuit sa il las sa plece cu mai mult de niste cioburi: din visele mele, care nu se vor mai implini niciodata. nu cu el. si e mai “bine” asa. ce ziceai, Ioana? ca ma claustrez singura? da, poate ai dreptate. tot ce sper este sa nu ai ocazia sa simti asta cu propriul tau suflet. mai bine sa stai pe margine si sa privesti. ma gandeam zilele trecute ca, poate, in alte circumstante, am fi fost cu adevarat prietene. poate. dar…
