azi dimineata am adormit uitandu-ma la fulgi. ningea linistit. as fi vrut sa ies, nu era nici tipenie, moment numai bun de stat afara si de privit minunatia care venea din cer, puzderie de stelute sclipitoare. cate lucruri nu sunt frumoase pe lumea asta! imi doream zapada care a venit, de cand nu am mai prins 50 de cm!? mi-as fi dorit sa ne ingoape ninsoarea asta, asa cum a facut cu masinile aliniate cuminti si rabdatoare pe marginea soselelor. acum e vremea noastra, a pedestrilor! si chiar am facut un slalom prin zapada. Doamne, ce frumos mai scartaie! mi-am facut un scaun, ca era prea frig pt jilt. m-am asezat. m-am trantit in ea. uitasem cat de rece e. si totusi placuta, nu ca vantul. in sfarsit mi-a inghetat nasul ca lumea! si obrajii!
© MiguelRazvan
bineinteles, era si lume suparata. mai ales soferi. am incercat sa nu ii bag in seama, sa nu imi strice placerea. auzi tu?, ca de ce a nins aici, mai bine la munte, e mai frumos acolo. ei, sac! va doresc numai sosele uscate, ca sufletele voastre, dragilor! cine nu mai e capabil sa se bucure de zapada e mort, eu asa cred. pentru ca nu e nimic mai pur si nici o dorinta mai ingereasca decat sa ninga linistit si sa se astearna. unde apuca. poate, intr-un final, ajunge si in sufletele noastre. inzapeziti-va!
