diverse

In seara asta nu mi-a placut ceata. de fapt, rareori imi place. o simt f adanc infipta in mine, ceva care nu ma lasa sa respir, ma sufoca, ma sperie. nu stiu de ce, poate sunt astmatica (asta era ipoteza medicala)..

mi s-a facut dor de America. stiu, o sa spui ca nu are cum sa mi se faca dor de ceva ce nu am vazut niciodata! ei bine, mie mi s-a facut. stiu ca e o tampenie maaare ca vreau sa stau acolo, dar ma fascineaza din ce in ce mai mult. si cel mai halucinant de fascinant mi se pare New Yorkul. m-as plimba trei ani si nu m-as satura! imi doresc asta foarte mult, am inceput sa fiu constienta de lucrul asta abia de curand. nici eu nu pot spune de ce cu certitudine, dar cine are nevoie de certitudini cand ai un suflet ca busola?!

sunt prinsa in mrejele unei carti si imi place. incep sa resimt senzatia de a nu mai dori sa ma vad cu absolut nimeni, sa stau inchisa in casa, ca sa o termin. asa patesc mereu, de fapt.. oare toti oamenii care nu stiu ce inseamna asta nu se simt vaduviti, pierduti, singuri, fara raspunsuri si, mai ales, fara intrebari? tin minte ca in “Cititul si scrisul” Manolescu spune ca a incerca sa ii explici cuiva care nu a citit o carte in viata lui ce a pierdut, e ca si cum ai incerca sa ii explici unui surd cum suna Mozart. slava Domnului ca nu sunt surda! (sau cel putin nu cred)

m-am tot intrebat cum ar arata o lume in care oamenii nu ar mai avea suflet. azi mi-am dat seama ca traiesc intr-una. altfel cum s-ar explica toata goana asta inutila dupa…. ce? si daca ceilalti si l-au pierdut, oare nu acelasi lucru ne asteapta si pe noi? incet incet?

Mereu cumpar flori de la doamne de pe strada. imi plac florile, dar, in acelasi timp, mi se face mila. ma emotioneaza de fiecare data privirea lor deznadajduita. mi-a spus cineva ca, uite ca nu mai retin daca Nietzsche spunea ca, de fapt, cand dai de pomana unui cersetor nu o faci pt el, ci pt tine, pt ca te gandesti ca daca ajungi si tu in aceeasi situatie, sa iti dea si tie cineva. sincer, nu cred ca ma gandesc ataaat de departe! de fapt, imi amintesc de bunicii mei, si cine ar vrea sa isi vada bunicii la colt de strada cu mana intinsa si cu ochii plecati de rusine?!!

acum catva timp am primit un mail de la cineva care citise ce scriam aici. mi-a spus atunci ca e cam sincer. si stau si ma gandesc: de ce ar scrie cineva pe o pagina a lui altfel decat sincer? daca tot e a mea (si o spun din toti rarunchii, cat de posesiv pot!), si “fac ce vreau cu ea”, de ce sa nu imi permit sa scriu sincer? ce rost ar mai avea toate astea, daca ar fi niste randuri scrise din dorinta de a impresiona (pe cine? cei putini cititori pe care ii am?)? si cu ce sa impresionez? pana la urma, sunt un om ca oricare altul, ba chiar mai putin decat multi..

ma duc, ca am ramas in urma cu cititul!