"Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău, pe care altfel le ia vântul." (Nicolae Iorga)

© MiguelRazvan

Saptamana asta am asteptat cu sufletul la gura sa imi infloreasca un trandafir japonez galben. in fiecare zi ma uitam cat s-a mai deschis floarea si mi-a parut rau ca nu am vazut cand chiar s-a deschis de tot… era inca inchis cu nici o ora inainte si cand m-am trezit l-am vazut daruindu-se cu totul! mi-am amintit ca e o ocupatie nemaipomenita sa te uiti la lucruri cum cresc.

azi m-am gandit ca, in general, ce imi placea in copilarie ramane valabil si acum: fustele care se invartesc frumos (eu asa le incerc), cerbii pe un pulovaras, rochitele de vara in dungi colorate (nu foarte multe, 2-3 maximum) care se leaga pe umeri, ursii (il am si acum pe cel primit la 3 ani care mormaie si care era mai mare decat mine), si atatea altele de care am uitat, dar imi amintesc pe parcurs. ce bine ca memoria e ca un sac fara fund. crezi ca ai pierdut ceva si iti apare cand te astepti mai putin! din punctul asta de vedere suntem toti strangatori.

pana acum ma gandeam destul de des de ce nu pot sa fiu ca toata lumea.

si de ce ma intereseaza atat de mult parerile tuturor. pana la urma, nimeni nu traieste in contul nimanui.

nu ma pot obisnui cu gandul ca lumea moare

si sa fac poze a devenit un fel de povara: sunt mult prea perfectionista, deja nu mai fac poze de drag, le fac parca pentru a-mi demonstra mie ceva, ca am “ochi”, ca am un minitalent. e obositor si trebuie sa ma opresc! (destul cu autocritica)

si entry-ul asta trebuia sa apara azi de dimineata, pe la 4, dar s-a suparat internetul si, ca un copil obraznic ce e, mi-a trantit usa in nas. deci, iata-l, cu putina intarziere.. oricum , pastreaza mult din gandurile de aiurea ingramadite in sufletul meu.

si, acum, la despartire (pentru ca orice sfarsit de scriere e ca o despartire, provizorie sau nu), ma uit in urma si ma gandesc ca nu am scris nimic frumos..iertati-ma!

About these ads

Comments on: "vreau sa scriu ceva frumos" (5)

  1. :) si mie imi plac fustele care se invartesc (de parca ti-ai lua zborul). si bulinele mari :P.
    stii, fustitele dragalase, acelea care sunt parca de fetita, intotdeauna imi amintesc de florile mici, albe, pe care eu le cunosc ca fiind “rochita-randunicii” (este vorba de o planta agatatoare). sunt florile copilariei mele… pfiu! nu mi-am mai amintit de mult de ele :) intotdeauna trebuie sa-mi trezesti o amintire!

  2. stiu stiu rochita randunicii!!! ce frumoasa e!! planta copilariei mele e regina noptii… :)

  3. oceanograful said:

    mie imi place poza.

  4. ganduri, idei, trairi, sentimente.. frumos, trist.. fiinta?..

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Nor etichete

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: